Portret

Andrei Arsene dă arhitectura pe poliţie

• Claudia Adjudeanu

• Duminică 18 iul 2010

Arad

Andrei Arsene

Tânărul artist arădean a studiat arhitectura la liceul de artă , dar acum vrea să se facă poliţist criminalist.

Profil
Născut: 28 iulie 1991, Arad
Studii: Absolvent al Liceului de Artă Sabin Drăgoi
Experienţă: Specializarea arhitectură
Familie: Are un frate mai mare

Şi-a descoperit pasiunea pentru desen de foarte mic, dar a continuat să practice acest hobby de unul singur, fără niciun fel de asistenţă de specialitate, pe tot parcursul şcolii generale. „Desenam tot timpul. Am terminat şcoala generală la Sânpetru German şi astfel nu am avut ocazia să urmez vreun curs de specialitate, dar am fost autodidact, mai ales că nimeni din familie nu a avut astfel de preocupări”, povesteşte tânărul absolvent.
Odată cu admiterea la liceu, Andrei a profitat de şansa de a urma cursurile unei şcoli specializate, şi aşa a ajuns să dea admitere la Liceul de Artă Sabin Drăgoi din Arad. A ales să se specializeze în arhitectură în ideea că o astfel de meserie îi oferă mai multe şanse de viitor decât pictura sau grafica. „M-am gândit la acel moment că, dacă voi deveni arhitect, voi putea să şi trăiesc din meseria asta. Ca artist e ceva mai greu, şi nu doar în România. Cred că peste tot”, povesteşte Andrei Constantin Arsene.

Pasiune pentru fotografie

Pe parcursul liceului a descoperit că îi place mult şi fotografia, pasiune care are multe în comun cu ceea ce făcuse până atunci. „Profesoara noastră de istoria artei ne-a mobilizat şi astfel am început să îmbinăm fotografia cu arhitectura. Am început lucrul la expoziţia cu patrimoniul arhitectural al Aradului”, îşi aminteşte tânărul artist. Mărturiseşte că acest proiect a însemnat multă muncă, dar şi multe bucurii. „Am muncit câteva luni pentru expoziţie şi cred că am făcut peste 500 de fotografii clădirilor din oraş. După cursuri ne luam aparatul foto şi plecam să batem oraşul la pas. Nu am avut neapărat o idee clară despre ce mergem să facem, ci ne-am adaptat la faţa locului şi ne-am oprit asupra a ceea ce ne-a ieşit în cale interesant”, a mai explicat tânărul artist arădean. Andrei Arsene spune că în acerst fel a aflat lucruri foarte interesante despre oraş, despre clădirile din Arad, dar mai ales despre viaţa din interiorul lor. „Chiar dacă unii au fost ceva mai suspicioşi, am întâlnit şi oameni foarte deschişi, care ne-au povestit lucruri interesante despre casele Aradului”, explică tânărul.

Schimbarea de direcţie

Andrei Arsene este pasionat de desen şi de arhitectură, dar acum, la finalizarea liceului, a decis să dea admitere la Poliţie, la Câmpina. Mai în glumă mai în serios, spune că doreşte să devină criminalist şi crede că pentru acest lucru, talentul îi va fi de folos. „O să pot face bine portretele robot ale infractorilor”, concluzionează, râzând, Andrei Arsene.

Întrebări şi răspunsuri

De ce această schimbare de direcţie în cariera ta?
Trebuie să recunosc că sunt un pic speriat de munca pe care o implică Facultatea de Arhitectură şi mai apoi, după absolvire, timpul necesar ca să îţi faci un nume în domeniu. În plus, am cam ratat startul pregătirilor, pe care colegii mei l-au luat încă din clasa a XI-a. Dar cred că Poliţia este o opţiune foarte bună pentru mine.

Dacă timpul îţi va mai permite, vei mai lucra la continuarea proiectului „Patrimoniul arhitectural al Aradului încotro?”?
Cu siguranţă, da. Mi-a făcut plăcere şi cred că m-aş bucura să fac din nou echipă cu colegii mei, mai ales într-un astfel de proiect.

Ce-i place

„Îmi place foarte mult sportul. Îmi place să merg cu bicicleta sau să alerg”, explică Andrei Constantin Arsene. El adaugă că şi plimbările se află pe lista activităţilor sale favorite.

Ce nu-i place

La această întrebare răspunsul vine ceva mai greu dar până la urmă, zâmbind, Andrei Arsene spune: „Urăsc să citesc ceva din obligaţie. Niciodată nu mi-a plăcut acest lucru, nu l-am suportat”.

Sursa

PORTRETE!

PORTRET: Cristian Moţiu, viitor arhitect îndrăgostit de operă

• Claudia Adjudeanu

• Joi 24 iun 2010

Arad

Cristian Moţiu

A oscilat în toată copilăria şi adolescenţa între cele două pasiuni ale sale, dar până la urmă a decis că „un arhitect poate face şi muzică, dar un muzician nu poate face arhitectură”.

Profil:

Născut: 12 decembrie 1991, Arad

Studii: Liceul de Artă „Sabin Drăgoi“ din Arad

Experienţă: Desenează de când se ştie

Familie: Mai are două surori şi un frate

Tânărul Cristian Moţiu spune că făcea planuri de case încă dinainte de a afla ce e aceea arhitectură, înainte de a auzi cuvântul acesta. „Desenez de când mă ştiu şi îmi amintesc că de foarte mic făceam planuri de case. Părinţii mei m-au încurajat mult şi aşa am ajuns ca în clasa a VIII-a să dau admitere la Liceul de Artă Sabin Drăgoi la specializarea arhitectură”, povesteşte tânărul.

Visul vienez

Este convins că a fost alegerea cea mai bună. Asta nu înseamnă însă că pe parcursul celor patru ani de liceu nu a avut dubiile sale. „M-am gândit de multe ori dacă nu era mai bine să fac muzică, o altă mare pasiune de a mea. Am făcut totuşi 10 ani de trompetă şi doi ani de canto. Apoi însă am decis că un arhitect poate face şi muzică, dar un muzician nu poate face niciodată arhitectură”, povesteşte râzând Cristian Moţiu. Se pregăteşte de admitere la facultatea de profil din Timişoara, dar spune că visul său e acela de a studia la Viena, unul dintre oraşele sale favorite.

„Din păcate m-am trezit cam târziu şi nu mai aveam vreme să învăţ limba astfel că nu am mai putut da admitere acolo. Nu am renunţat însă la idee şi sper că voi reuşi în timpul facultăţii să câştig o bursă de studiu acolo”, explică Cristian. Pentru admiterea la arhitectură se pregăteşte de doi ani de zile cu meditaţii săptămânale la Timişoara la matematică şi la arhitectură.

Îndrăgostit de Arad

Are emoţii vizavi de admitere dar este convins că va reuşi, chair dacă, spune chiar el, e nemulţumit de faptul că acolo se pune accent pe tehnică şi mai puţin pe creativitate. Până să îşi vadă visul cu ochii, tânărul arădean s-a implicat într-un proiect ce vizează punerea în lumină a bijuteriilor arhitecturale ale Aradului. „Iubesc clădirile vechi din Arad şi potenţialul acestora. Tocmai de aceea, împreună cu doi colegi, am încercat să facem acest proiect care a crescut între timp şi acum s-a transformat într-o expoziţie în toată regula”, povesteşte Cristian despre expoziţia „Patrimoniul arhitectural al Aradului - încotro?“.

Susţine că principala motivaţie a fost dorinţa de face ceva pentru oraş şi dorinţa de a redescoperi valorile şi simbolurile autentice ale oraşului. „Sunt cuprinse 45 de lucrări, dintre care eu am şapte de grafică cu clădiri vechi din Arad, curţi interioare şi alte detalii arhitecturale. Acum aşteptăm reacţiile şi acţiuni pentru recondiţionarea lor”, spune tânărul artist.

Întrebări şi răspunsuri

De când aţi început lucrul la această expoziţie de arhitectură arădeană?

Am început de prin clasa a XI-a. Ne-am înarmat cu creioane şi foi, dar şi cu aparate foto, şi am început să colindăm oraşul. Am descoperit lucruri uimitoare, clădiri senzaţionale şi poveşti uluitoare.

Ce tehnică ai folosit pentru desenele din expoziţie?

Am utilizat o tehnică nouă, pe care tot cam pe atunci am început să o învăţăm. Sunt lucrări în tuş, făcute cu isograph-ul. Este vorba despre un fel de stilou care are un ac în vârf în loc de peniţă şi care permite astfel realizarea de linii mult mai subţiri şi implicit de detalii care altfel nu prea merg făcute.

Ce-i place

„Îmi plac călătoriile şi îmi place la nebunie să merg acasă la Şiria, acolo unde locuiesc părinţii mei şi unde e acasă. Tot acolo îmi plac întâlnirile cu familia mea, numeroasă. Am mulţi verişori şi aceste întâlniri de familie mă bucură”, explică tânărul.

Ce nu-i place

„Nu îmi place ca într-un grup, într-o echipă, unii dintre membrii să fie neserioşi. Nu îmi mai plac oamenii care nu ştiu ce vor, care sunt nehotărâţi”, mai explică Cristian Moţiu.

Sursa

PORTRET: Maria Todor este viitoare arhitectă, fotograf pasionat

• Claudia Adjudeanu

• Vineri 25 iun 2010

Maria Todor

Îndrăgostită de desen încă de mică, tânăra şi-a descoperit în urmă cu patru ani pasiunea pentru fotografie şi în special pentru Aradul văzut prin obiectiv.

Tânăra pasionată de fotografie este un om cu calităţi multiple. Elevă în clasa a XII-a la secţia Arhitectură din cadrul Liceului de artă „Sabin Drăgoi”, Maria Todor a participat în această lună la cea de-a doua expoziţie organizată de profesoara Ioana Ţugulea, sub titlul generic „Patrimoniul arhitectural al Aradului – încotro?”. „Totul a început anul trecut, când a avut loc prima ediţie de fotografie sub genericul Faţade. Deşi mi-ar fi plăcut foarte mult să particip la acea dată, eram doar clasa a XI-a, iar vernisajul era dedicat doar elevilor din clasele terminale”, povesteşte tânăra.

Pasiune vizuală

Faptul că a ales în liceu să studieze arhitectura a ajutat-o foarte mult, mai ales că în acest mod a ajuns să aprofundeze detaliile. „Cred că arhitectura şi fotografia merg mână în mână. Cel puţin, la mine aşa s-a întâmplat. Cele două se împacă de minune, ochiul ţi se formează şi începi să descoperi şi să vezi detaliile pe care poate un ochi normal nu le-ar vedea”, mărturiseşte Maria Todor.

Îndrăgostită de oraş

Vernisajul la care Maria a participat în această lună a fost o adevărată gură de aer pentru pasionata de fotografie, mai ales că în acest mod a reuşit să facă cunoştinţă cu marea majoritate a clădirilor vechi din centrul Aradului.

„Ni s-a propus să continuăm expoziţia de anul trecut şi am considerat cu toţii că e un prilej bun de a reda oraşului cele mai frumoase detalii. Dacă anul trecut s-a pus accentul pe faţadele clădirilor, de această dată, ne-am axat pe curţile interioare”, povesteşte tânăra fotografă.

Chiar dacă e încă amatoare la capitolul fotografie, Maria Todor a ştiut ce ar putea scoate în evidenţă. „Ne-am axat foarte mult pe detalii de feronerie în curţile pe care le-am fotografiat. Aici au fost incluse şi porţile sau clanţele”, spune tânăra.

Deşi momentan nu se poate lăuda cu un aparat profesional pentru a-şi pune cât mai mult în valoare talentul şi pasiunea, Maria vrea să aprofundeze arta fotografică. „Momentan îmi focalizez toată atenţia asupra bacalaureatului. În orice caz, pe viitor îmi doresc să urmez nişte cursuri în domeniu şi bineînţeles, să ajung să-mi iau un aparat profesional. Cel pe care îl am acum e bun, sunt mulţumită de el, dar pentru a continua va trebui să investesc mai mult”, spune Maria Todor.

Întrebări şi răspunsuri
Ce se va întâmpla cu expoziţia voastră? V-aţi propus mai mult?
Bineînţeles. Nu ne vom opri aici. Vrem să ducem expoziţia mai departe, atât fotografiile care au fost expuse, cât şi desenele şi bannerele pe care întreaga echipă le-a realizat.

Care e momentul zilei care te inspiră să faci fotografii?
Dimineaţa. Atunci mi se pare că e momentul perfect, mai ales că totul se trezeşte la viaţă, iar culorile şi lumina sunt diferite.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult natura şi cam tot ce ţine de ea. De aceea anotimpurile care-mi trezesc cel mai mult pofta de fotografie sunt iarna şi vara”, mărturiseşte tânăra arădeancă pasionată de fotografie.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac locurile aglomerate”, răspunde fără să ezite Maria Todor, care mai adaugă că e deranjată şi de nepăsarea semenilor faţă de lucrurile ce îi înconjoară. „Acest lucru l-am constatat cu precădere în cadrul lucrului pentru expoziţie”, mai spune tânăra.

Sursa

PORTRET: Ioana Livia Ţugulea predă tinerilor istoria artei

• Claudia Adjudeanu

• Joi 8 iul 2010

Ioana Livia Ţugulea

Profesoara îşi doreşte să le transmită elevilor săi dragostea şi respectul pentru valorile autentice ale oraşului şi să-i sensibilizeze cu privire la acestea.

Ioana Livia Ţugulea şi-a moştenit talentul din familie, care de altfel a şi încurajat-o şi sprijinit-o în tot parcursul său profesional şi personal. „Mama este o foarte bună pictoriţă, iar tata un grafician extrem de talentat. Aşa că m-am născut cu dragostea pentru artă şi frumos şi mai apoi am fost încurajată în această direcţie”, povesteşte tânăra profesoară. Aceasta mai spune că pictează şi desenează de când se ştie, iar studiile liceale şi le-a finalizat la liceul de profil, reînfiinţat imediat după revoluţie.

„Am făcut gimnaziul la «Elena Ghiba Birta» şi apoi, după ’90, când s-a reînfiinţat Liceul de Artă, m-am şi îndreptat într-acolo”, povesteşte Ioana Ţugulea.

Pe lângă familie, profesorii din liceu sunt cei cărora Ioana le mulţumeşte şi astăzi pentru modul în care i-au îndrumat paşii şi i-au canalizat pasiunea. „Am avut şansa de a avea profesori extraordinari, precum doamna Cornelia Kocsis Josan sau Şandor Bartha. De altfel, la debutul meu la catedră, am avut-o alături în continuare pe doamna Kocsis, de această dată în calitate de colegă. Dânsa m-a ajutat şi m-a sprijinit foarte mult”, mărturiseşte tânăra.

Reîntoarcerea acasă

După finalizarea studiilor de specialitate la facultatea din Timişoara, Ioana Livia Ţugulea s-a întors ca profesoară la Liceul de Artă Sabin Drăgoi. „De fapt, m-am întors acasă. E şi frumos, dar e şi greu să poţi face asta. E o presiune suplimentară să fi coleg cu foştii tăi profesori”, povesteşte, zâmbind, artista. Aceasta mai spune că şi-a dorit întotdeauna să ajungă la catedră, să îndrume copiii şi să se implice trup şi suflet în transformarea lor.

Din această dorinţă a sa de a se implica cât mai mult cu putinţă s-a născut şi ideea expoziţiei de arhitectură denumită sugestiv „Patrimoniul arhitectural al Aradului - încotro?”, expoziţie ajunsă deja la cea de-a doua ediţie şi care promite să meargă mai departe.

„Ideea mi-a venit, de fapt, de la tema de masterat, respectiv politici culturale europene. Atunci am văzut cât de mult se pune accent pe patrimoniul cultural şi arhitectural şi cum este el protejat şi restaurat”, mărturiseşte Ioana Ţugulea.

De la idee şi până la punerea sa în practică a mai fost doar un pas, astfel că în acest an a avut loc ce-a de-a doua expoziţie cu această temă. Lucrările sunt realizate în totalitate de elevii Liceului de Artă, iar profesoara lor spune că interesul pentru acest demers este din ce în ce mai mare. „Dacă la prima ediţie au fost 13 lucrări, acum avem 17. În plus, avem şi desene, nu doar poze, iar copiii îşi doresc din ce în ce mai mult să participe şi ei la acest proiect”, explică artista.

Întrebări şi răspunsuri
Ce anume ai dorit să obţii prin acest demers?
În primul rând, mi-am dorit să trezesc în copii conştientizarea valorilor şi a diferenţelor dintre cele autentice şi non-valori. Cred că dacă ei nu pornesc cu dreptul şi nu conştientizează aceste lucruri, nu mai avem nicio şansă. Mai apoi am vrut să tragem un semnal de alarmă asupra stării clădirilor de patrimoniu.

Va continua acest proiect?
Noi ne dorim să îl continuăm, atât eu, cât şi elevii. Deja am primit solicitări şi de la elevii claselor mai mici, care îşi doresc să participe, şi de la elevii de la Arte Plastice, nu doar de la cei de la arhitectură.

Ce-i place
„Îmi place să călătoresc, să vizitez locuri interesante, să cunosc civilizaţii, oameni, culturi. Acestea sunt lucrurile care te îmbogăţesc sufleteşte şi spiritual”, spune Ioana Ţugulea.

Ce nu-i place
„Superficialitatea, ipocrizia, minciuna şi acel gen de atitudine – «lasă că merge şi aşa». Nu cred că merge şi nu cred că trebuie să ne complacem în acest stil de viaţă”, explică profesoara de istoria artei.

Profil
Născută. 23 noiembrie 1976, Arad.
Studii. Facultatea de Arte Vizuale şi Design Timişoara, doctorand în Arte Vizuale.
Experienţă. Predă istoria artei din 2001.
Familie. Necăsătorită.
Sursa

Am gasit si cateva filmulete cu expozitia noastra. Le puteti vedea si voi aici si aici.