Si totusi...

Am ajuns in punctul in care nu mai avem ce sa ne spunem,

Si totusi parca au ramas atatea de discutat…

Ne privim indelung de ore bune fara sa spunem nimic.

Respiratia agitata si bataile neregulate ale inimii,

Creaza un fond sonor macabru!

Pot sa jur ca in acest moment ne gandim la acelasi lucru,

Avand in vedere ca amandoi avem obrajii umezi de lacrimi fierbinti...

Si totusi, parca au ramas atatea de discutat...

Mai sti?

Mai sti cand eram copii si eram inocenti?

Mai sti cand ne cladeam din vise lumi magice

In care puteam zbura, puteam dansa ?

Mai sti cand ne coloram fiecare zi

Dupa felul in care zambeam?

Mai sti cand ne jucam

Si prin joc faceam lumea sa fie mai buna?

Mai sti cand am crescut si magia s-a spulberat brusc?

Mai sti cand am incercat sa fim din nou copii,

Si am inceput din nou sa visam si sa facem lumea magica?

Si tu ai zis ca e prea tarziu si ca iti pare rau?

Mai sti?

Eu inca cred ca avem ce am avut odata,

O lume magica din vise si zile colorate de zambetele noastre,

Dar cred ca ne e frica sa nu spulberm totul asa cum am facut odata!

Chiar nu vezi?

Ti-au spus ca nu poti sa visezi

Ca nu poti avea vise, si i-ai crezut!

Tu nu vezi ca ei mint?

Nu vezi ca te ranesc…si tu ii lasi!

Esti un idiot!!!