PORTRET: Cristian Moţiu, viitor arhitect îndrăgostit de operă
Claudia Adjudeanu
- Joi 24 iun 2010
Profil:
Născut: 12 decembrie 1991, Arad
Studii: Liceul de Artă „Sabin Drăgoi“ din Arad
Experienţă: Desenează de când se ştie
Familie: Mai are două surori şi un frate
Tânărul Cristian Moţiu spune că făcea planuri de case încă dinainte de a afla ce e aceea arhitectură, înainte de a auzi cuvântul acesta. „Desenez de când mă ştiu şi îmi amintesc că de foarte mic făceam planuri de case. Părinţii mei m-au încurajat mult şi aşa am ajuns ca în clasa a VIII-a să dau admitere la Liceul de Artă Sabin Drăgoi la specializarea arhitectură”, povesteşte tânărul.
Visul vienez
Este convins că a fost alegerea cea mai bună. Asta nu înseamnă însă că pe parcursul celor patru ani de liceu nu a avut dubiile sale. „M-am gândit de multe ori dacă nu era mai bine să fac muzică, o altă mare pasiune de a mea. Am făcut totuşi 10 ani de trompetă şi doi ani de canto. Apoi însă am decis că un arhitect poate face şi muzică, dar un muzician nu poate face niciodată arhitectură”, povesteşte râzând Cristian Moţiu. Se pregăteşte de admitere la facultatea de profil din Timişoara, dar spune că visul său e acela de a studia la Viena, unul dintre oraşele sale favorite.
„Din păcate m-am trezit cam târziu şi nu mai aveam vreme să învăţ limba astfel că nu am mai putut da admitere acolo. Nu am renunţat însă la idee şi sper că voi reuşi în timpul facultăţii să câştig o bursă de studiu acolo”, explică Cristian. Pentru admiterea la arhitectură se pregăteşte de doi ani de zile cu meditaţii săptămânale la Timişoara la matematică şi la arhitectură.
Îndrăgostit de Arad
Are emoţii vizavi de admitere dar este convins că va reuşi, chair dacă, spune chiar el, e nemulţumit de faptul că acolo se pune accent pe tehnică şi mai puţin pe creativitate. Până să îşi vadă visul cu ochii, tânărul arădean s-a implicat într-un proiect ce vizează punerea în lumină a bijuteriilor arhitecturale ale Aradului. „Iubesc clădirile vechi din Arad şi potenţialul acestora. Tocmai de aceea, împreună cu doi colegi, am încercat să facem acest proiect care a crescut între timp şi acum s-a transformat într-o expoziţie în toată regula”, povesteşte Cristian despre expoziţia „Patrimoniul arhitectural al Aradului - încotro?“.
Susţine că principala motivaţie a fost dorinţa de face ceva pentru oraş şi dorinţa de a redescoperi valorile şi simbolurile autentice ale oraşului. „Sunt cuprinse 45 de lucrări, dintre care eu am şapte de grafică cu clădiri vechi din Arad, curţi interioare şi alte detalii arhitecturale. Acum aşteptăm reacţiile şi acţiuni pentru recondiţionarea lor”, spune tânărul artist.
Întrebări şi răspunsuri
De când aţi început lucrul la această expoziţie de arhitectură arădeană?
Am început de prin clasa a XI-a. Ne-am înarmat cu creioane şi foi, dar şi cu aparate foto, şi am început să colindăm oraşul. Am descoperit lucruri uimitoare, clădiri senzaţionale şi poveşti uluitoare.
Ce tehnică ai folosit pentru desenele din expoziţie?
Am utilizat o tehnică nouă, pe care tot cam pe atunci am început să o învăţăm. Sunt lucrări în tuş, făcute cu isograph-ul. Este vorba despre un fel de stilou care are un ac în vârf în loc de peniţă şi care permite astfel realizarea de linii mult mai subţiri şi implicit de detalii care altfel nu prea merg făcute.
Ce-i place
„Îmi plac călătoriile şi îmi place la nebunie să merg acasă la Şiria, acolo unde locuiesc părinţii mei şi unde e acasă. Tot acolo îmi plac întâlnirile cu familia mea, numeroasă. Am mulţi verişori şi aceste întâlniri de familie mă bucură”, explică tânărul.
Ce nu-i place
„Nu îmi place ca într-un grup, într-o echipă, unii dintre membrii să fie neserioşi. Nu îmi mai plac oamenii care nu ştiu ce vor, care sunt nehotărâţi”, mai explică Cristian Moţiu.
Sursa
PORTRET: Maria Todor este viitoare arhitectă, fotograf pasionat
Claudia Adjudeanu
- Vineri 25 iun 2010
Tânăra pasionată de fotografie este un om cu calităţi multiple. Elevă în clasa a XII-a la secţia Arhitectură din cadrul Liceului de artă „Sabin Drăgoi”, Maria Todor a participat în această lună la cea de-a doua expoziţie organizată de profesoara Ioana Ţugulea, sub titlul generic „Patrimoniul arhitectural al Aradului – încotro?”. „Totul a început anul trecut, când a avut loc prima ediţie de fotografie sub genericul Faţade. Deşi mi-ar fi plăcut foarte mult să particip la acea dată, eram doar clasa a XI-a, iar vernisajul era dedicat doar elevilor din clasele terminale”, povesteşte tânăra.
Pasiune vizuală
Faptul că a ales în liceu să studieze arhitectura a ajutat-o foarte mult, mai ales că în acest mod a ajuns să aprofundeze detaliile. „Cred că arhitectura şi fotografia merg mână în mână. Cel puţin, la mine aşa s-a întâmplat. Cele două se împacă de minune, ochiul ţi se formează şi începi să descoperi şi să vezi detaliile pe care poate un ochi normal nu le-ar vedea”, mărturiseşte Maria Todor.
Îndrăgostită de oraş
Vernisajul la care Maria a participat în această lună a fost o adevărată gură de aer pentru pasionata de fotografie, mai ales că în acest mod a reuşit să facă cunoştinţă cu marea majoritate a clădirilor vechi din centrul Aradului.
„Ni s-a propus să continuăm expoziţia de anul trecut şi am considerat cu toţii că e un prilej bun de a reda oraşului cele mai frumoase detalii. Dacă anul trecut s-a pus accentul pe faţadele clădirilor, de această dată, ne-am axat pe curţile interioare”, povesteşte tânăra fotografă.
Chiar dacă e încă amatoare la capitolul fotografie, Maria Todor a ştiut ce ar putea scoate în evidenţă. „Ne-am axat foarte mult pe detalii de feronerie în curţile pe care le-am fotografiat. Aici au fost incluse şi porţile sau clanţele”, spune tânăra.
Deşi momentan nu se poate lăuda cu un aparat profesional pentru a-şi pune cât mai mult în valoare talentul şi pasiunea, Maria vrea să aprofundeze arta fotografică. „Momentan îmi focalizez toată atenţia asupra bacalaureatului. În orice caz, pe viitor îmi doresc să urmez nişte cursuri în domeniu şi bineînţeles, să ajung să-mi iau un aparat profesional. Cel pe care îl am acum e bun, sunt mulţumită de el, dar pentru a continua va trebui să investesc mai mult”, spune Maria Todor.
Întrebări şi răspunsuri
Ce se va întâmpla cu expoziţia voastră? V-aţi propus mai mult?
Bineînţeles. Nu ne vom opri aici. Vrem să ducem expoziţia mai departe, atât fotografiile care au fost expuse, cât şi desenele şi bannerele pe care întreaga echipă le-a realizat.
Care e momentul zilei care te inspiră să faci fotografii?
Dimineaţa. Atunci mi se pare că e momentul perfect, mai ales că totul se trezeşte la viaţă, iar culorile şi lumina sunt diferite.
Ce-i place„Îmi place foarte mult natura şi cam tot ce ţine de ea. De aceea anotimpurile care-mi trezesc cel mai mult pofta de fotografie sunt iarna şi vara”, mărturiseşte tânăra arădeancă pasionată de fotografie.
Ce nu-i place„Nu îmi plac locurile aglomerate”, răspunde fără să ezite Maria Todor, care mai adaugă că e deranjată şi de nepăsarea semenilor faţă de lucrurile ce îi înconjoară. „Acest lucru l-am constatat cu precădere în cadrul lucrului pentru expoziţie”, mai spune tânăra.
Sursa
PORTRET: Ioana Livia Ţugulea predă tinerilor istoria artei
Claudia Adjudeanu
- Joi 8 iul 2010
Ioana Livia Ţugulea şi-a moştenit talentul din familie, care de altfel a şi încurajat-o şi sprijinit-o în tot parcursul său profesional şi personal. „Mama este o foarte bună pictoriţă, iar tata un grafician extrem de talentat. Aşa că m-am născut cu dragostea pentru artă şi frumos şi mai apoi am fost încurajată în această direcţie”, povesteşte tânăra profesoară. Aceasta mai spune că pictează şi desenează de când se ştie, iar studiile liceale şi le-a finalizat la liceul de profil, reînfiinţat imediat după revoluţie.
„Am făcut gimnaziul la «Elena Ghiba Birta» şi apoi, după ’90, când s-a reînfiinţat Liceul de Artă, m-am şi îndreptat într-acolo”, povesteşte Ioana Ţugulea.
Pe lângă familie, profesorii din liceu sunt cei cărora Ioana le mulţumeşte şi astăzi pentru modul în care i-au îndrumat paşii şi i-au canalizat pasiunea. „Am avut şansa de a avea profesori extraordinari, precum doamna Cornelia Kocsis Josan sau Şandor Bartha. De altfel, la debutul meu la catedră, am avut-o alături în continuare pe doamna Kocsis, de această dată în calitate de colegă. Dânsa m-a ajutat şi m-a sprijinit foarte mult”, mărturiseşte tânăra.
Reîntoarcerea acasă
După finalizarea studiilor de specialitate la facultatea din Timişoara, Ioana Livia Ţugulea s-a întors ca profesoară la Liceul de Artă Sabin Drăgoi. „De fapt, m-am întors acasă. E şi frumos, dar e şi greu să poţi face asta. E o presiune suplimentară să fi coleg cu foştii tăi profesori”, povesteşte, zâmbind, artista. Aceasta mai spune că şi-a dorit întotdeauna să ajungă la catedră, să îndrume copiii şi să se implice trup şi suflet în transformarea lor.
Din această dorinţă a sa de a se implica cât mai mult cu putinţă s-a născut şi ideea expoziţiei de arhitectură denumită sugestiv „Patrimoniul arhitectural al Aradului - încotro?”, expoziţie ajunsă deja la cea de-a doua ediţie şi care promite să meargă mai departe.
„Ideea mi-a venit, de fapt, de la tema de masterat, respectiv politici culturale europene. Atunci am văzut cât de mult se pune accent pe patrimoniul cultural şi arhitectural şi cum este el protejat şi restaurat”, mărturiseşte Ioana Ţugulea.
De la idee şi până la punerea sa în practică a mai fost doar un pas, astfel că în acest an a avut loc ce-a de-a doua expoziţie cu această temă. Lucrările sunt realizate în totalitate de elevii Liceului de Artă, iar profesoara lor spune că interesul pentru acest demers este din ce în ce mai mare. „Dacă la prima ediţie au fost 13 lucrări, acum avem 17. În plus, avem şi desene, nu doar poze, iar copiii îşi doresc din ce în ce mai mult să participe şi ei la acest proiect”, explică artista.
Întrebări şi răspunsuri
Ce anume ai dorit să obţii prin acest demers?
În primul rând, mi-am dorit să trezesc în copii conştientizarea valorilor şi a diferenţelor dintre cele autentice şi non-valori. Cred că dacă ei nu pornesc cu dreptul şi nu conştientizează aceste lucruri, nu mai avem nicio şansă. Mai apoi am vrut să tragem un semnal de alarmă asupra stării clădirilor de patrimoniu.
Va continua acest proiect?
Noi ne dorim să îl continuăm, atât eu, cât şi elevii. Deja am primit solicitări şi de la elevii claselor mai mici, care îşi doresc să participe, şi de la elevii de la Arte Plastice, nu doar de la cei de la arhitectură.
Ce-i place
„Îmi place să călătoresc, să vizitez locuri interesante, să cunosc civilizaţii, oameni, culturi. Acestea sunt lucrurile care te îmbogăţesc sufleteşte şi spiritual”, spune Ioana Ţugulea.
Ce nu-i place
„Superficialitatea, ipocrizia, minciuna şi acel gen de atitudine – «lasă că merge şi aşa». Nu cred că merge şi nu cred că trebuie să ne complacem în acest stil de viaţă”, explică profesoara de istoria artei.
ProfilNăscută. 23 noiembrie 1976, Arad.
Studii. Facultatea de Arte Vizuale şi Design Timişoara, doctorand în Arte Vizuale.
Experienţă. Predă istoria artei din 2001.
Familie. Necăsătorită.
SursaAm gasit si cateva filmulete cu expozitia noastra. Le puteti vedea si voi aici si aici.
