In drumul spre rai

In drumul meu spre rai

M-am ratacit pe scara sentimentelor

M-am impiedicat de treptele fericirii

Si am cazut in subsoulul dezamagirii.

M-am agatat cu disperare de o bucata rupta,

Dintr-o treapta veche, urata si

Am reusit sa urc doua, trei trepte

Cand m-am lovit brusc de duritatea unui perete.

In golul din fata ochilor se simtea miros de sange.

Mi-am dus mana la frunte, dar mana nu o mai simte...

Mi-am atins trupul incet, dar fiecare parte atinsa

Se desprindea lovind treptele vechi de ciment.

Sufletul se zbatea sa urce mai departe cu disperare

Iar fiecare treapta urcata era o victorie a sufletului

Asupra partii materiale insangerata.

Ajunge in fata portii de aur si bate timid,

Poarta se deschide si o voce calda rosteste:

“bine ai venit acasa fiule” iar sufletul

se prabuseste in genunchi, plangand indurerat.

“Iarta-ma Tata ca multe mi-ai indurat”