:))

OREZ CU LAPTE!!!

Deja vu de ziua ta!

Pe un drum cuprins de ger,

Cu mii de fulgi caznd din cer,

Te apropii cam timida

Caci gheata e cam rapida.

Cu pasii mici si fricosi

Prin mormanele de nea,

Apari tu pui duios

Cu zambetul de catifea.

Vi greoi si inghetata,

Caci viscolul se da in stamba.

Dar si asa tu pui fragil

Vi spre mine tiptil tiptil...

Pentru Ana!

Tudor Chirila!

Serios?

Valentine’s day? Pe bune?? Adica nu am nimic cu asa zisa “sarbatoare” doar ca imi face pur si simplu greata!!! Nu mai vreau sa comentez (desi se pare ca o fac!! dar nu am putut rezista provocarii lui Andrei) deoarece mi-e sila mai ales cand de 3 zile incoace vad numai kítschuri si chestii rosii stupide nefolositoare !!!! Si sti ce ma mira inca ? ca, in fiecare an, da in fiecare an, se imbulzesc toti sa sarbatoreasca « ziua indragostitilor ». Si acuma vine intrebare la care inca nu am gasit un raspuns : de ce dracu avem nevoie de o zi speciala sa ne iubim, sa ne aratm iubirea, sa facem cadouri, sa facem declaratii ??? serios de ce ?

P.S. Asa arat o inima adevarata nu tampeniile alea pe care le cumparati perfect simetrice!! cat de "sweet" vi se pare acum??

?

m-ai urma daca ai sti ca maine o sa cad?

Delir!!!

Intr-o mare de oameni

Inot intr-o mare de oameni,

Inot cu toata puterea, insa inot in gol...

Sti iubite ca marea de oameni e rigida ?

E lipsita de viata, de lumina, de oxigen...

As-i vrea sa inaintez iubite, sa ajung la tarm

Sa ajung la tine, sa te imbratisez, sa te iubesc

As-i vrea iubite, dar marea de oameni

Imi devoreaza persoana cu o pofta nebuna!

Se presupune sa?

Ce ai facut? Ai stins lumina si acum e intuneric !

Ce se presupune sa fac acum ?

Sa inchid ochii, ca negrul intunericulul sa nu para

Atat de sinistru ?

Sa strang buzele cu putere, ca nu cumva sa tipe sufletul

De teama ?

Sau ar trebui sa incep sa pasesc in intuneric

Chiar daca as-i risca sa ma lovesc de « mobilier » ?

Spune ! acum ce fac ?

Si acum ce?

"Because, sometimes, you have to step outside of the person you've been.
And remember the person you were meant to be.
The person you wanted to be. The person you are."

One Tree Hill

Visez de mult sa scriu…sa las sentimentele sa vorbesca, .imaginatia sa o ia razna pur si simplu…sa nu trebuiasca sa dau explicatii pentru ceea ce pun pe hartie…sa imi las sufletul sa imi sopteasca si inima sa imi dicteze…visez de mult lucrul asta, dar azi am invatat ca visele nu devin realitate doar asteptand ca ele sa se “trezeasca”, de aceea am luat o doza de insensibilitate si am inceput sa scriu. Mi-e frica si totusi sunt increzatoare! Sper dar totusi incercarea de a realiza ceva practic fara sens doare. Inima o ia razna la scrierea acestor randuri…parca ar vrea sa imi spuna ceva, oare lacrimile de pe obrazul meu sa fie durerea inimii? Oare tacerea asta ce ma apasa si golul ce il am in fata ochilor sa insemne ca ceva moare in mine? Oare ar trebui sa fac ceva? Sa tip? Sa vorbesc? Sa rad? Sa plag? Sa ma rog? Sa cred? Sa sper? Sau ar trebui sa accept ceea ce devin…