Si acum ce?

"Because, sometimes, you have to step outside of the person you've been.
And remember the person you were meant to be.
The person you wanted to be. The person you are."

One Tree Hill

Visez de mult sa scriu…sa las sentimentele sa vorbesca, .imaginatia sa o ia razna pur si simplu…sa nu trebuiasca sa dau explicatii pentru ceea ce pun pe hartie…sa imi las sufletul sa imi sopteasca si inima sa imi dicteze…visez de mult lucrul asta, dar azi am invatat ca visele nu devin realitate doar asteptand ca ele sa se “trezeasca”, de aceea am luat o doza de insensibilitate si am inceput sa scriu. Mi-e frica si totusi sunt increzatoare! Sper dar totusi incercarea de a realiza ceva practic fara sens doare. Inima o ia razna la scrierea acestor randuri…parca ar vrea sa imi spuna ceva, oare lacrimile de pe obrazul meu sa fie durerea inimii? Oare tacerea asta ce ma apasa si golul ce il am in fata ochilor sa insemne ca ceva moare in mine? Oare ar trebui sa fac ceva? Sa tip? Sa vorbesc? Sa rad? Sa plag? Sa ma rog? Sa cred? Sa sper? Sau ar trebui sa accept ceea ce devin…