Poveste...

Candva de mult el si ea se priveau ochi in ochi. Orele treceau iar ei nu incetau sa se priveasca. Era o liniste apasatoare. Brusc linistea este sparta de cuvintele rostite de el. “Te iubesc!” spuse el cu glas tare, raspicat. Ea se bloca. Uita sa respire. I se intampla des, mai ales cand era emotionata. El zambi. Stia in sinea lui ca si ea il iubeste dar nu putea vorbi, trebuia mai intai sa respire. “Te iubesc” ii spuse el din nou. Ochii ei se umplura de lacrimi care se abtineau sa nu tasneasca necontrolat pe obrajii ei inflacarati de emotie.. El zambi din nou. De data asta era convins ca il iubeste. In sfarsit ea a respirat dar nu putea vorbi. El o saruta si se intoarce spre usa sa plece. Deschide usa si in acel moment se aude un palid “te iubesc”. Se opreste si zambeste. “Te iubesc” se aude din nou, mai raspicat. Zambeste, aproape ca rade si iese inchizand usa dupa el. Pleaca zambind si implinit stiind ca si ea il iubeste. A doua zi ea primeste vestea ca el a murit, era bolnav de cancer ! Vestea o ia prin surprindere. Nu isi poate explica cum sa intamplat una ca asta. La inmormantare sora lui ii da o scrisoare care se pare era pentru ea de la el. In scrisoare scria asa: “ Sunt bolnav de mult. Eu am aflat in urma cu cateva ore si singura mea dorinta a fost sa vin sa te vad si sa iti spun cat de mult te iubesc. M-am bucurat sa aud ca si tu simti acelasi lucru. A fost o usurare pentru mine. Vreau sa sti doar atat ca eu te voi iubi mereu indiferent ce se va intampla. Simt…simt ca nu ne vom mai vedea in curand dar sa stii ca oriunde voi fi te voi proteja si te voi iubi mereu. Sa nu uiti niciodata asta. Te iubesc!!”. Din nou nu putea respira. Era prea mult pentru ea. Pur si simplu nu intelegea de ce acum, de ce acum cand ia spus ca o iubeste…Ii rasuna la nesfarsit vorbele lui “te iubesc! Te iubesc!” Reuseste sa respire. Il priveste. Era asa frumos. Avea chipu alb, palid si buzele rosii. Se apropie si il saruta. Se aseaza langa el. Ii sopteste la ureche: “te iubesc!”. Apoi isi pune capul pe pieptul lui sperand ca o sa ii mai auda inima batand. Se ineaca in propiile lacrimi rostind la nesfarsit “Te iubesc! Te iubesc!”…