Imi este dor de copilarie…imi este dor sa fiu mica si sa nu am nicio grija, niciun gand si sa am o multime de vise!!! Imi este dor de acele vremuri in care zambeam non-stop, de acele zile in care nu conta nimic, nu conta numai zambetul, soarele, jocul…bucuria din suflet si atat!! Imi este dor de prietenii de atunci….imi este dor de jocurile, de muzica si de prostiile facute…Imi este dor de tot!! Timpul se scurge prea repede in propia clepsidra si ne ucide putin cate putin…ne apasa atat de tare incat ne sufoca rand pe rand…. Oficial timpul imi este inamicul numarul unu!!! As vrea sa il opresc, sa il dau inapoi sa ma bucur din nou de tot ce a fost frumos sau sa plang din nou atunci cand a fost trist... vreau sa ma bucur de prezent da el, timpul, nu ma lasa! pare ca se grabeste sa ia ultimul tren desi trenul pleaca mult mai tarziu…dar el tine sa fie in gara inainte de sosirea trenului!! Ce timp egoist! Vrea totul pentru el si nu isi da seama ca ne raneste pe toti, ca nu ne lasa sa ne bucuram de ceea ce a fost, de ceea ce este si de ceea ce va fi!! Imi este dor de mine… imi este dor de noi, de toti…din pacate nu pot opri timpul si nici nu pot sa ii spun sa o lase mai moale! Desi as vrea nu pot…si cum spunea un mare filozof “un lucru nu este realizabil pana in momentul in care vine cineva si il realizeaza” …
Am doar doua curiozitati in ceea ce priveste timpul:
- daca timpului ii este dor de ceva lasat in urma lui ?
- daca timpul s-ar putea intoarce si ar vedea tot ce a facut pana acum bune, rele s-ar mai grabi la fel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu