Poveste...

Candva de mult el si ea se priveau ochi in ochi. Orele treceau iar ei nu incetau sa se priveasca. Era o liniste apasatoare. Brusc linistea este sparta de cuvintele rostite de el. “Te iubesc!” spuse el cu glas tare, raspicat. Ea se bloca. Uita sa respire. I se intampla des, mai ales cand era emotionata. El zambi. Stia in sinea lui ca si ea il iubeste dar nu putea vorbi, trebuia mai intai sa respire. “Te iubesc” ii spuse el din nou. Ochii ei se umplura de lacrimi care se abtineau sa nu tasneasca necontrolat pe obrajii ei inflacarati de emotie.. El zambi din nou. De data asta era convins ca il iubeste. In sfarsit ea a respirat dar nu putea vorbi. El o saruta si se intoarce spre usa sa plece. Deschide usa si in acel moment se aude un palid “te iubesc”. Se opreste si zambeste. “Te iubesc” se aude din nou, mai raspicat. Zambeste, aproape ca rade si iese inchizand usa dupa el. Pleaca zambind si implinit stiind ca si ea il iubeste. A doua zi ea primeste vestea ca el a murit, era bolnav de cancer ! Vestea o ia prin surprindere. Nu isi poate explica cum sa intamplat una ca asta. La inmormantare sora lui ii da o scrisoare care se pare era pentru ea de la el. In scrisoare scria asa: “ Sunt bolnav de mult. Eu am aflat in urma cu cateva ore si singura mea dorinta a fost sa vin sa te vad si sa iti spun cat de mult te iubesc. M-am bucurat sa aud ca si tu simti acelasi lucru. A fost o usurare pentru mine. Vreau sa sti doar atat ca eu te voi iubi mereu indiferent ce se va intampla. Simt…simt ca nu ne vom mai vedea in curand dar sa stii ca oriunde voi fi te voi proteja si te voi iubi mereu. Sa nu uiti niciodata asta. Te iubesc!!”. Din nou nu putea respira. Era prea mult pentru ea. Pur si simplu nu intelegea de ce acum, de ce acum cand ia spus ca o iubeste…Ii rasuna la nesfarsit vorbele lui “te iubesc! Te iubesc!” Reuseste sa respire. Il priveste. Era asa frumos. Avea chipu alb, palid si buzele rosii. Se apropie si il saruta. Se aseaza langa el. Ii sopteste la ureche: “te iubesc!”. Apoi isi pune capul pe pieptul lui sperand ca o sa ii mai auda inima batand. Se ineaca in propiile lacrimi rostind la nesfarsit “Te iubesc! Te iubesc!”…

Poem Dadaist!

In timp ce rasfoiam cartea de romana am gasit poezia lui Tristan Tzara “ Ca sa faceti un poem Dadaist” si suna cam asa:

“ Luati un ziar.

Luati niste foarfeci.

Alegeti din acest ziar un articol de lungimea pe care intentionati s-o dati poemului dumneavoastra.

Decupati articolul.

Decupati apoi cu grija fiecare dintre cuvintele care alcatuiesc acel articol si puneti-le intr-un sac.

Scuturati usor.

Scoateti apoi fiecare taietura una dupa alta.

Copiati cu constiinciozitate.

In ordinea in care au iesit din sac.

Poemul o sa semene cu dumneavoastra.

Si iata-va un scriitor nesfarsit de original si de o sensibilitate fermecatoare, desi neinteleasa de vulg”.

Destul de interesant nu? Am zis sa incerc si eu sa vad ce o sa iasa, cu siguranta va fi ceva foarte amuzant si foarte placut in acelasi timp. Asa ca am luat textul din postarea anterioara si am urmat cu exacitate instructiunile lui Tristan Tzara si iata ce a iesit:

“ Bun intotdeauna noastre, lucru este deoarece multa pentru realizat unul de farmecul aduce fiecare de ce? Am fiecare putine vietii lucru prea culoare ori aceasta doare negre aduce avem nu bun roz ca poate nevoie lucru rau pentru viata ca lucruri rau si fi ca un”.

Se pare ca poemul ma reprezinta! Ciudat nu?

Culoare?

Am realizat ca fiecare lucru rau aduce un lucru bun ori fiecare lucru bun aduce unul rau

de ce? pentru ca acesta este farmecul vietii noastre, pentru ca viata nu poate fi intotdeauna roz; avem nevoie si de putine lucruri negre deoarece prea multa culoare doare.

A trecut...

A venit asa repede, si cum a venit asa a si plecat. E prima data in 18 ani cand trece asa repede… ma cuprinde oarecum nostalgia…o sa imi lipseasca atmosfera, caldura, linistea, tot… Simt un gol care nu se va umple prea curand!! Si cand se va umple o sa apara din nou!! Golul din mine doare si doare pentru ca imi pasa, imi pasa de tot ce e bun si de tot ce inseamna miracol. DA o sa imi lipseasca miracolul… si restul dar miracolul in primul rand. Asa vad eu Craciunul, ca despre el este vorba, ca pe un miracol, ca pe o binecuvantare! Si doare cand vad ca nu stim sa apreciem. Doare cand vad ca ne batem joc si vedem totul ca pe o afacere. da! o afacere din care TU vrei sa obtii cel mai mare profit! Cu fiecare sarbatore scoatem la suprafata superficialitatea si ne ascundem dupa celebrul slogan de Craciun fi mai bun! Sa fim seriosi suntem mai buni doar ca cica asa se spune si ca e perioada in care ne putem indopa cu tot cei posibil si imposibil! E perioada in care toata lumea are dezlegare la vin si tot ce inseamna alcool si perioada in care nu avem nevoie de mare efort sa ajungem la spital!! M-am saturat sa vad cum in ajunul Craciunului cand vorba aia trebuie sa fi mai bun in magazine oamenii sunt in stare sa se bata intre ei pentru ultimul cozaonac sau ultima sticla cu vin! Toti se imbulzesc in magazine ca disperatii si uita de bunele maniere, uita de “spritul sarbatorilor” uita de cei 7 ani de acasa….uita pana la urma ce inseamna sa fi uman…Cu fiecare an ce trece situatia oamenilor disperati de sarbatori se inrautateste tot mai mult…pacat…pacat ca oamenii nu vad adevaratul sens al sarbatorii in general. Sarbatoarea nu inseamna numai odihna, mancare si bautura, inseamna mai mult, inseamna ceva important la nivel spiritual, la nivel emotional si nu vizeaza deloc partea materiala ci din contra vizeaza doar sufletul, inima, spiritul…dar oamneii sunt prea ocupati sa fie satui si”fericiti”, sunt prea ocupati sa isi implineasca partea materiala sa indese in ea tot ce se poate si daca nu intra imping si cu picioarele sa nu ramna pe dinafara nimic!

Sarbatorea este ceva unic si desi se repeta in fiecare an, de fiecare data trebuie sa trezeasca in noi un alt sentiment. Sarbatoarea e momentul in care suntem mai aproape de divin, e momentul in care ne implinim din punct de vedere spiritual e momentul in care impreuna cu cei dragi impartasim emotii unice si raspandim iubire.

A venit si a trecut! Am invatat din nou ce inseamna cu adevarat sarbatoarea, si mai ales ce inseamna sarbatorea Craciunului. Am trait cu speranta ca ceva in lume se va schimba ceva dar…dar a ramas speranta sunt sigura ca ea nu va muri niciodata! S-a produs un miracol de Craciun si pana la urma miracolul conteaza!!Miracolul nasterii unui Prunc care se va jertfi pentru noi si cred ca ar trebui sa invatam ceva din acest miracol! Eu am invatat si invat in fiecare an si stiu ca toti undeva intr-un colt al sufletului invatam ceva dar suntem prea lasi sa recunoastem!! Sa lasam miracolul sa ne invaluie viata, sa ne invaluie sufletul sa strigam in gura mare ca a avut loc UN MIRACOL!!!! O MINUNE!!!!!

Alerg...alergi...

Patul e gol si camera-I goala

Mi se face frig ,si frica ma inconjoara

Totu-I pustiu si strada e goala.

Luminile apun ,si stele ma inconjoara

Vantul e rece si trupul mi-l doboara.

Alerg spre el si totul e pustiu

Alerg spre mine dar ce caut eu cu mine?

In picioarele goale alerg si strig

Ma uit imprejur te caut si ma sting.

Oamenii plang se uita la mine

Mirata-I privesc nu stiu cei cu mine

Durerea apasa si in suflet se lasa

Ma atinge usor , prind aripi sa zbor

Ma inalt catre cer si ma invalui in mister…

Alerg sper el si totul e pustiu

Alerg spre mine dar ce caut eu cu mine?

In picioarele goala alerg si strig

Ma uit imprejur te caut si ma sting

Sunt sus si e bine alergi tu spre mine

Ma cauti ma strigi vrei sa ma atingi

Plangi disperi ma auzi si ma vrei

Nu poti sa ma vezi sa-mi mai vezi ochi verzi

De sus te ating durerea sa ti-o sting

Alergi spre mine si totul e pustiu

Alergi spre tine dar ma vezi pe mine

In picioarele goala alergi si ma strigi

Te uiti spre cer ma cauti si te stingi…

E vremea colindelor!!

E official!!! A inceput de duminica postul Craciunului si in sfarsit putem canta colinde. Am asteptat acest moment de anul trecut si acum ascult colinde non-stop.Abia astept sa mergem cu colinda sa vestim nasterea lui Iisus si totodata sa aducem bucurie si lumina in casele celor care ne primesc. E singura perioada din an in care se simte in aer apropierea Craciunului. Azi cand am intrat in clasa a simtit un miros puternic de mandarina (asta pantru ca tocmai mancase cineva una) si instantaneu m-am gandit la Craciun. Mirosea a Craciun. Adica sunt multe mirosuri pe care i le atribui Craciunului cum ar fii: mirosul portocalelor, mirosul placintelor calde, mirosul frigului si multe altele. Si totusi Craciunul in sine nu inseamna aceste mirosuri, dar ele constituie un factor secundar al acestuia. In fine chestia e ca acum cant colinde si ma bucur din plina de acest lucru.Dupa parerea mea e perioada cea mai frumoasa din an (exceptand faptul ca e frig) si abia astept primii fulgi de nea. Subiectul Craciun o sa il reiau dar deocamdata o sa fac un top10 cele mai frumoase colinde care merita ascultate si cantate:D

P.S. Bucurati-va de aceasta perioada si fiti mai buni, mai intelegatori si mai veseli!!

1. Dragan Muntean -Dubele

2. Dragan Muntean -Colo susu mai din susu

3. Deschide usa crestine

4. Noi umblam sa colindam

5. N. Suciu - Galbena Gutuie

6. Celine Dion - So this is Christmas

7. George Micheal - Last Christmas

8. Let it snow!

9. Gingle bell rock

10. Doar odata-i Craciunul

Sufletul pereche!

Sufletul nu mi-l poti lua
Nici sufletul nici inima.
Si in ciuda plumbului ud si greu,
Prind aripi sa zbor spre cer,
Spre cerul cenusiu si rece...

Stropi mari de ploi negre
Pe ultimul drum imi sunt pereche.
Vantul spre pamant ma impinge
Noroiul de brau ma cuprinde,
Totu-i pustiu si rece, la fel si SUFLETUL PERECHE.

E duminica....si ploua

E duminica... ploua... e frig... e noapte. .. Se aseaza parca peste intreg satul o stare de melancolie, de tristete... Aceasta liniste ma obliga sa devin melancolica; gandurile ma invaluie neincetat si parca intunericul serii ma apasa cu putere si ma indeasa in pamantul imbibat de apa si simt cum acesta ma inghite, ma trage in jos, simt cum ma scufund.. si totusi nu am chef, nu am stare sa ma zbat, sa incerc sa ies... vreau doar sa ma scufund in liniste, vreau doar sa stau, sa privesc in gol, in tacere si sa nu am chef de nimic...de absolut nimic. E agitatie si stropii de ploaie creaza un fond sonor zbuciumat , avand acelasi ritm la nesfarsit. Norii negri sunt parca infiniti la fel si ploaia care nu se mai termina... sufletul devine tot mai greu, aerul rece imi taie rasuflarea si totusi eu stau si privesc cum duminica se ineaca in noapte, in ploaie, in noroi si nu fac nimic... nu vreau...nu pot...

Fericiti...

Vama Veche - Fericire

"progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."

fericire-i cand iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intra in cort si iti mangaie fata
aerul sarat...
fericire-i o sticla de vin,
fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp...
fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn
fericire-i cand frunzele cad
la un picnic in parc...
fericire e cand iti-amintesti
cat de fericit esti cand iubesti
fericire e cand dormi tu la ea
chiar pe canapea...
fericire e cand tatal tau
te invita la el in birou
si deschide o sticla de bere
prima bere din..viata ta!

fericiti...
fericitï...

Cat de adevarate pot fi versurile uneori si cat de tare dor!!!